Despre asteptari si recompense

Azi am primit o lectie importanta si o data cu ea, o confirmare si mai importanta…

Eu, am prostul obicei de a ma atasa de oameni. Doar din dorinta de a invata ceva de la ei, de a-i invata ceva ce stiu eu mai bine, de a ajuta atunci cand e cazul, dar cel mai mult pentru a-i inconjura cu Lumina si Iubire.  Uneori, cunosc un om de doua zile dar am impresia ca-l stiu de-o viata. Lucru care am constatat ca dauneaza grav sanatatii…

Si mai am un obicei prost – sunt glumeata, poate prea glumeata uneori..

Se pare ca de data asta, combinatia #tecunoscdesinutecunosc# + #teajutdartunustii# + #haisanetragemdebretele# m-a dezamagit si mi-a lasat un gust amar pana la lacrimi…

Asa ca, lectia de azi a fost: nu te implica si nu ajuta pe nimeni fara sa ti-o ceara. S-ar putea ca atunci cand afla, in loc de multumiri sa-ti iei suturi in fund. Si dor…

Dupa ce mi-am luat suturile de rigoare in spate si in Ego, desigur, am hotarat sa ma bag la mine in gaura si sa stau acolo cuminte pana ma striga cineva. Moment in care a venit confirmarea: nu una ci doua persoane au strigat dupa ajutor!

Morala: doar cine te striga are nevoie de ajutorul tau…

Multumesc Doamne, pentru toate lectiile pe care mi le dai, pentru toate confirmarile pe care mi le trimiti, pentru intelepciunea si pentru darurile pe care le-ai pus in mine!

Iti multumesc ca imi iei cu o mana si-mi dai inapoi cu doua!

Binecuvantari!

First blog post

This is your very first post. Click the Edit link to modify or delete it, or start a new post. If you like, use this post to tell readers why you started this blog and what you plan to do with it.

Despre terapii

Ca la orice om normal, in familia mea extinsa se afla o matusa….

Intr-o seara, cam cu doua luni in urma, la matusa mea erau adunati toti copiii ei impreuna cu jumatatile lor – soti/sotii, cu totii vreo opt persoane. Din pacate, unul din copii este bolnav de cancer. Pe mine ma chemase matusa sa incerc sa fac ceva sa-i alin suferinta celui bolnav. Ideea este ca nici unul, nici celalalt nu au incredere totala in ceea ce stiu si pot eu sa fac, dar cand situatia devine disperata… apeleaza… Ca sa nu mai vorbesc de restul familiei pentru care eu sunt “cea dusa cu pluta” 🙂 De fiecare data cand ne intalnim fac misto de mine si ma privesc luuuung de parca ar astepta sa-mi creasca ceva… 😀 Dar eu nu ma supar, pentru ca sunt familia mea si-i iubesc…

Cu toate astea, in primavara trecuta, mai de voie, mai de nevoie matusa mea a acceptat sa-i fac zece sedinte de Reiki. Isi rupsese o mana de doua ori, avea probleme cu spatele, si probleme de sanatate “uzuale” varstei de 60 de ani… Plus ca este femeie muncita, cu gospodarie la tara… N-a inteles mare lucru atunci si n-a inteles ce bine poate sa-i faca faptul ca eu stau cu mainile pe ea o ora… Nici macar pe ea… la distanta de ea!…  Ca vorba aia, iei un algocalmin si-ti trece capul, dar asta?….Exclus! Timp pierdut!

Surpriza mare a fost, ca, in timp ce ma pregateam sa intru in terapie la varul meu, matusa mea a avut o revelatie… S-a trezit spunand celorlalti:

– Acum realizez si-mi dau seama ca eu am trecut peste an si nu am mai avut probleme de sanatate… Nu m-a durut mana, nu m-a durut spatele, n-am luat nicio pastila. Fata asta are maini binecuvantate! Programati-va la ea si puneti-va la punct sanatatea!

Din pacate, pentru varul meu a fost prea tarziu… avea intalnire cu Ingerii…  Abia dupa ce a plecat am inteles de ce m-a chemat – l-am condus cu Iubire in Lumina…

Iubesc acest dar si multumesc Divinitatii ca m-a imputernicit astfel. Sunt fericita cand pot sa ajut, poate doar numai cu o vorba buna, cu o privire calda sau o imbratisare plina de iubire…

Binecuvatari!